Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/73

Această pagină nu a fost verificată
74
OTHELLO
pierdut nicio reputație. Afară poate de aceea de a nu avea niciuna! Ai o mie de mijloace, omule, să câștigi din nou pe general! Ai căzut puțin în disgrație… Ei și? O mică supărare a lui… Mai mult de ordin disciplinar, decât din inimă… Așa cum ți-ai bate cânele, ca să sperii un leu! O vorbă, două, și l-ai înmuiat!

  CASSIO
Sau poate l-am făcut să mă disprețuiască și mai mult… Un comandant așa de bun, și eu, un ofițer așa de păcătos!… Un bețiv și un scandalagiu… Ce rușine, Iago, ce rușine… Beat, auzi?… Vorbind ca un papagal, certându-mă și înjurând, dându-mi ifose, făcând pe spadasinul cu propria mea umbră! Ah duh nevăzut al vinului! Dacă nimeni nu ți-a spus încă pe nume, îți voi spune eu: ești Dracul!

  IAGO
Cine era acela după care fugeai cu sabia?

  CASSIO
Habar n’am.

  IAGO
Nu se poate.

  CASSIO
Sunt în capul meu o groază de lucruri. Dar nimic limpede. O ceartă. Dar de ce? Vai Doamne, cum pot oamenii să-și pună singuri în gură un dușman care să le fure mințile, cum de simțim noi plăcere, bucurie, voluptate, în a ne preface singuri în bestii!…