Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/69

Această pagină nu a fost verificată
70
OTHELLO
Când iată că, par’că loviți cu leoca,
Ii văd că se încaieră,
Și sabia și-o vâră unu’ntr’altul!
Idee n’am din ce s’au luat, sărmanii…
Mai bine-mi reteza un Turc picioarele,
Decât să mă aducă-aicea martor!

  OTHELLO
Dar cum să-ți ieși, Mihai, așa din fire?

  CASSIO
Te rog, mă iartă, nu pot spune-o vorbă…

  OTHELLO
Montano, te știam un om de treabă,
De-aleasă și cuminte tinerețe,
Mai toți te lăudau. Frumosu-ți nume
Trecea nestânjenit din gură ’n gură…
Și-acum să ți-l mânjești, s’ajungi să treci
Drept un chefliu și-un zurbagiu de stradă?
Răspunde, haide.

  MONTANO
Mă zbat cu moartea… Rogu-te, mă cruță
De ori și ce sforțare… Ai pe Iago…
Iți poate spune tot ce știu și eu…:
Căci nu mă știu cu-o iotă vinovat,
Cu vorba sau cu fapta, — afară numai,
De nu-i o vină dragostea de sine,
Și nu e un păcat să-ți aperi viața,
Când altul ți-o atacă din senin…