Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/58

Căci Dracul desfrânat a călărit,
Puțin, se pare, și în șaua mea…
Gând negru ce mă roade ca otrava,
De care n’am să scap decât în clipa
Când suntem chit, femeie cu femeie!
Sau cel puțin când l-am făcut pe Maur,
Nebun de gelozie! — Drept aceea,
De pot da drumul micului copoi, (arată după Roderigo)
Să-i ție bine urma, Cassio,
Imi cade, pac! în mână… L-înegresc,
Cât pot mai bine ’n ochii lui Othello
(Mă tem, și el să nu se fi ’ndulcit
Vreodată la boneta mea de noapte…).
— Și-l fac pe Maur să mă ia în brațe,
Din el fiindcă-am făcut un biet măgar…
Un biet nebun din omul de-altădată…
(arată la cap) Am tot aci. Deși cam îmbâcsit…
Dar nu-i nimica. Fapta necurată
Abia pe drum la față se arată. (iese)

(2. 2.) O STRADĂ

Intră un Herald cu o proclamație. Lume după el

  HERALD
E voia lui Othello, nobilul și viteazul nostru general, ca după veștile sosite cu privire la nimicirea flotei musulmane, om de om să sărbătorească triumful. Faceți jocuri, aprindeți focuri de bucurie, petreceți și vă ’nveseliți, care după cum vă spune inima. Fiindcă pe lângă veștile binefăcătoare, mai e și ziua nunței sale. Drept care, a binevoit să dea această pro-