Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/47

Intrând în radă nava lui înaltă,
— Fă dragostea să-l mâie spre iubită,
Iar nouă să ne toarne foc în vine,
Și Cyprului un fel de viață nouă!

Intră Desdemona, Emilia, Iago, Roderigo.

— A uite, bogățiile corăbiei
Au și ajuns la țărm! — Intregul Cypru
In fața ei genunchii să-și îndoaie!…
— Salut Domniță, Dumnezeu cu tine,
Acum și ’n vecii vecilor, amin.

  DESDEMONA
Iți foarte mulțumesc. — Dar ce vești ai,
Și ce-mi poți spune de stăpânul drag?

  CASSIO
— Că încă n’a sosit… Dar știu că-i bine,
Și că va fi ’n curând aci…

  DESDEMONA
— Mă tem.
Dar cum de v’ați pierdut unul de altul?

  CASSIO
Grozava ceartă dintre cer și mare
Și nouă ne-a stricat tovărășia…
Dar ce aud? — O pânză! (de afară)
(voce) — O pânză! — O pânză! (salvă)

  2 DOMN
O altă salvă în onoarea noastră!
Deci tot ai noștri!