Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/46

  CASSIO
Și ce ’nsurat! A pus pe-o fată mâna,
De ne mai pomenită frumusețe,
Ceva ce ’ntrece orice ’nchipuire!… (reintră al doilea Domn)
— Ei, cine-a acostat?

  2 DOMN
— E unul Iago.
Un sublocotenent al generalului.

  CASSIO
Avea cu el un înger păzitor!…
Furtuna, valul, furia văzduhului,
Și stâncile râpoase și nisipurile
Ce-atrag corăbii ca să le înghită,
Au fost pe semne toate ’nfiorate
De-atâta frumusețe, și uitându-și
Natura lor haină, au lăsat
Să treacă printre ele Desdemona…

  MONTANO
Să treacă cine?

  CASSIO
— Așa se cheamă fata!
Stăpâna, căpitana căpitanului!
— Lăsată ’n seama strașnicului Iago.
Dar bine-au mers! Auzi, în șapte nopți!
Mărite Jupiter,
Ai grije de Othello, — umflă pânzele
Cu pieptul tău, ca să vedem odată