Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/196

Această pagină nu a fost verificată

EMILIA
— Desdemona,
Lui Cassio? — Dar eu chiar am găsit-o,
Și-am dat-o eu lui Iago.

IAGO
— Minți sfruntat.

EMILIA (lui Othello)
Mi-e martor cerul că-i așa cum spun!
— Sărmanul meu nătâng!... (Desdemonei) — Pe mâna cui,
Iți fuse dat să cazi, femeie sfântă!

OTHELLO
Dar Cerul nu mai are nori, și grindină,
Să facă fulger, trăznete să facă?
— Mișel, mișel spurcat! (se repede la Iago, Iago pela spate
înjunghie pe Emilia și fuge)


GRAȚIANO
— A omorît-o!
A fost înjunghiată pe la spate!

EMILIA
Mor, mor... dar vreau să zac lângă stăpâna...

GRAȚIANO
A ’nfipt în ea pumnalul, și-a fugit.

MONTANO
Ce monstru! — Ia tu sabia pe care
Am smuls-o adineauri lui Othello,