Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/167

In brațele amantului ei singuri,
Sau iată, fac deodată pe geloșii,
Ne țin sub cheie, — poate și lovesc!
Iubirea-atunci în ciudă se preface,
Și cât de bune-am fi, urîm de moarte,
— Iar ura-aduce gând de răzbunare!…
Să știe-odată, pentru totdeauna,
Bărbații, că avem și noi un suflet,
Avem și noi: ochi, gură, gust și pofte,
Și știm și noi ce este amar, sau dulce!
Ei ce fac oare-atuncea când ne schimbă?
E patimă, e gust, e slăbiciune?
Ei bine, afle că le-avem și noi…
Deci poarte-se cu noi ceva mai bine…
Altminteri afle că — vorbind pe față —
La rău numai bărbatul ne învață!

  DESDEMONA
Eu nu mă vreau de nimeni învățată,
Și ori și ce ar fi, rămân curată. (ies probabil diferit, după ce din cap își iau noapte bună)