Această pagină nu a fost verificată
ACTUL IV
167
EMILIA
Aș face chiar pentru nimic…
Aș face chiar pentru nimic…
DESDEMONA
— Dă-mi voie,
Să nu te cred…
— Dă-mi voie,
Să nu te cred…
EMILIA
— De ce să nu mă crezi?…
Ba încă aș face și desface!… Sigur, n’aș face pentru un inel, pentru câțiva coți de mătase, pentru rochii, fuste, pălării, sau nu știu ce nimicuri… Dar pentru nimic în lume?… — Cine bunăoară n’ar pune coarne bărbatului, ca să-l facă împărat? Asta nu te poate trimite în iad, cel mult în purgatoriu!
— De ce să nu mă crezi?…
Ba încă aș face și desface!… Sigur, n’aș face pentru un inel, pentru câțiva coți de mătase, pentru rochii, fuste, pălării, sau nu știu ce nimicuri… Dar pentru nimic în lume?… — Cine bunăoară n’ar pune coarne bărbatului, ca să-l facă împărat? Asta nu te poate trimite în iad, cel mult în purgatoriu!
DESDEMONA
Eu n’aș putea pentru nimic în lume.
Eu n’aș putea pentru nimic în lume.
EMILIA
De ce nu? Păcatele sunt ale lumei… Și dacă ești pe lume, de ce să faci altfel? Abaterea nu-i și ea un păcat?
De ce nu? Păcatele sunt ale lumei… Și dacă ești pe lume, de ce să faci altfel? Abaterea nu-i și ea un păcat?
DESDEMONA
Aproape nici nu cred că pot fi unele…
Aproape nici nu cred că pot fi unele…
EMILIA
Ba sunt cu miile! Să populezi lumea cu ele!
Dar cred că vina-i numai a bărbaților.
Că sau puțin le pasă și ne-aruncă
Ba sunt cu miile! Să populezi lumea cu ele!
Dar cred că vina-i numai a bărbaților.
Că sau puțin le pasă și ne-aruncă
