Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/162

  DESDEMONA
— Se ’ntoarce repede.
Mi-a spus să plec îndată la culcare,
Iar ție să-ți dau drumul...

  EMILIA
— Să-mi dai drumul?

  DESDEMONA
Așa vrea el. — Deci, draga mea Emilia,
Dă-mi rochia de noapte, — și adio!
— Să-i facem placul!

  EMILIA
— Nu i l-ai mai face!

  DESDEMONA
De ce? Iți spun că mi-e așa de drag,
Că până și ’ncruntările, mustrările,
Și toată îndârjirea asta - a lui,
— Fii bună și descheie — au un farmec…

  EMILIA
Am pus la patul vostru așternutul
Cerut de tine…

  DESDEMONA
— Doamne Dumnezeule,
Ce-ți trece uneori prin gând, Emilia…
De-o fi să mor, să zicem, înainte,
Ingroapă-mă ’n acelaș așternut…