Această pagină nu a fost verificată
ACTUL IV
147
EMILIA
Dar făr’ să-mi dea nimic de bănuit…
Dar făr’ să-mi dea nimic de bănuit…
OTHELLO
Și doar nu mi-a scăpat nicio silabă…
Cum? Nu-și șopteau vreodată?
Și doar nu mi-a scăpat nicio silabă…
Cum? Nu-și șopteau vreodată?
EMILIA
— Niciodată.
— Niciodată.
OTHELLO
Și nu ți-au spus să pleci?…
Și nu ți-au spus să pleci?…
EMILIA
— De ce să plec?…
— De ce să plec?…
OTHELLO
De pildă… să-i aduci un evantai,
Mănușile, ori masca, ori ceva?…
De pildă… să-i aduci un evantai,
Mănușile, ori masca, ori ceva?…
EMILIA
Dar spun că niciodată…
Dar spun că niciodată…
OTHELLO
— Hm! Ciudat!
— Hm! Ciudat!
EMILIA
Că doamna e cuminte, îmi pun capul!
Să crezi altminteri, e o nebunie!
Dar nici nu-te gândi. Te-a scos din minți,
Bătu-l’ar Dumnezeu, vreo secătură!…
Că doamna e cuminte, îmi pun capul!
Să crezi altminteri, e o nebunie!
Dar nici nu-te gândi. Te-a scos din minți,
Bătu-l’ar Dumnezeu, vreo secătură!…
