Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/131

Și altceva pe frunte… Milioane,
Din noi, dormim în albe așternuturi,
Ce poate nu sunt numai ale noastre…
Tu cel puțin ai fost mai norocos…
Căci nu-i mai mare blestem și batjocură
Decât să dormi de gât cu-o desfrânată,
S’o strângi la sân și tu habar să n’ai…
Tu însă ai norocul chiar s’o știi…
— Și-atuncea știi și ce e de făcut…

  OTHELLO
Ești om cu cap. Așa e!

  IAGO
— Stai deoparte,
Și trage cu urechea… Adineaurea,
Când tu aveai atacul — slăbiciune,
Mă iartă, nu prea vrednică de tine —
Trecu pe-aicea Cassio… i-am spus,
Că-i numai un leșin… I-am spus să plece,
Și ’n câteva minute să se ’ntoarcă,
Având ceva cu el… — Te vâră-aicea,
Să vezi și tu cu ce dispreț vorbește,
Ce mutre face, cum se fandosește…
Căci vreau să-l fac din nou să povestească
Știi… cum și ce fel… cât de des… și unde…
Și cam pe când mai are-o întâlnire…
Tu stai numai și-ascultă… — Dar, la naiba,
Fii tare, că ești om în toată firea!…