Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/121

Urla când i-asvârlea un tun în aer,
Soldații, și-i smulgea ca prin făcut
Un om delângă el?… Să nu știu eu
Cum tună el și fulgeră?… Semn rău…
Mă duc să-l văd… să știi că nu-i a bună…

  DESDEMONA
Te rog dă fuga… (iese Iago) — Poate-o veste rea,
De-acasă… un complot poate în Cypru
Il tulbură așa… In clipe grele,
Iți vine să te legi de orice lucru,
Din ciudă și necaz par’că pe viață…
Căci nu te doare uneori un deget
Și simți dureri din tălpi și până ’n creștet?
Doar nu e omul înger, ca să fie
O viață ’ntreagă bun ca ’n noaptea nunței…
Ah, ce nesăbuită-am fost, Emilia:
Am vrut să-i fac o vină, eu fiind martorul,
Și martoru-a mințit…

  EMILIA
— Dă doamne,
Să fie numai trebi de stat la mijloc,
Și nu vreo cășunare de bărbat…

  DESDEMONA
Ei cum așa? De ce să-i cășuneze?

  EMILIA
Dar nu știi, Doamnă, cum sunt azi bărbații?
Și apoi gelozia-i gelozie…