Sari la conținut

Pagină:Tragedia lui Othello - Maurul din Veneția.pdf/120

Această pagină nu a fost verificată
ACTUL III
121
La tine e nădejdea, numai tu,
Din Cassio poți face iar un Cassio,
Poți face locul să-mi găsesc în inima,
In care am crezut o vieață ’ntreagă.
Dar trebuie zorit… Dacă greșala,
E-așa de mare, vai, că nici isprăvile,
De eri, cum nici durerile de-acuma,
Și nici un viitor întreg, — nimica
In stare nu mai e să mă răscumpere,
Să-mi spuie cel puțin, ca ’mprumutând
O mască resemnată, să m’arunc
Din nou în viață, ’n voia întâmplărei.

  DESDEMONA
Dar nu-i momentul cel mai potrivit…
Bărbatul meu e alt bărbat… E ’n toane…
— De nerecunoscut!… Nu l-am slăbit,
Iți spun, o clipă!… Mi-am atras și neplăceri…
Mai trebuie răbdare… Fac ce pot…
— Mai mult decât aș face pentru mine…

  IAGO
E tare supărat?

  EMILIA
— Mai adineaurea,
Plecă tunând și fulgerând…

  IAGO
— Ei, mie-mi spui?
Dar nu-l știu eu pe Othello cum în luptă