ele au evoluat în dialectul meglenit, după cum ge, gi latin nu ni s’a păstrat ca dže, dži, cum îl întâlnim în dialectul dacor., nici ca dze, dzi cum se păstrează în dialectul aromân, ci au mers mai departe, ajungând la ze, zi (ziniri, dacor. ginere, arom. dzinire), așà cum nu se întâlnesc în nici un dialect. In afară de acestea, toate celelalte particularități se explică prin contactul mai îndelungat ce a existat între dialectul megl. și dacoromân. Din acest contact se explică păstrarea labialei nealterată la unele cuvinte; vocativul în ‑li la subst. masculine, cari există și în dialectul aromân; formele poi̯ni, moi̯ni, etc. Tot prin contact se explică și existența unui număr însemnat de cuvinte de origine slavă comune celor două dialecte. In ce privește cuvintele de origine latină cari lipsesc din dialectul aromân și se găsesc în dialectul meglenit și dacor., ele nu prezintă însemnătate mare, dacă ținem seamă de faptul că între dialectele dacor. și aromân există un număr de cuvinte identice cu mult mai mare.
Din cele expuse până acì, cu privire la legăturile mai strânse ce au existat odată între dialectul megl. și celelalte dialecte, rezultă următoarele:
1. Dialectele aromân și meglenoromân formau încă de la început (înainte de despărțirea dialectelor) un singur idiom sudic, care se deosebià în unele puncte de graiul Românilor nordici, mai ales prin prununțarea lui ce, ci, ge, gi ca, țe, ți, dze, dzi și prin lipsa rotacismului.
2. După despărțirea acestui idiom de dialectul nordic, prin coborîrea Aromânilor în Epir și Tesalia, o parte din dialectul sudic a rămas încă multă vreme în atingere cu dialectul nordic. Din această epocă avem asemănările acestui idiom cu graiul Românilor nordici, precum și cu acela al Istroromânilor. In acest interval, acest rest din dialectul sudic s’ar fi contopit cu dialectul nordic, dacă puținul număr de Români sudici n’ar fi luat drumul Aromânilor, unii așezându‑se în mijlocul lor, cum sunt Românii din Gopeș și Moloviște, iar alții oprindu‑se acolo unde găsim azi pe Meglenoromâni.
3. Graiul acestor Români care a evoluat mai departe, luând înfățișarea unui dialect deosebit, sau s’a contopit cu graiul aromân, așà cum s’a întâmplat cu limba Gopeșenilor și a Moloviștenilor și cum se va fi întâmplat și cu alți Români întârziați, despre a căror urmă astăzi nu știm nimic, sau a reușit să se păstreze și mai departe, sub forma cum ni se înfățișează azi în limba vorbită de Meglenoromâni.
Elementul latin din dialectul meglenoromân a suferit multe pierderi, în cursul veacurilor, de la despărțirea lui din sânul limbii străromâne, sub influența elementelor străine și, în special, sub înrâurirea elementului slav. In privința aceasta, cu toate asemănările izbitoare ce arată, ici și colea, în lexic, cu dialectul dacoromân, el vine, în ce privește păstrarea elementului latin, după dialectul aromân. Chiar cuvintele comune care se găsesc numai în dialectul dacoromân și meglenoromân, lipsind în dialectul aromân, sunt mult mai puțin numeroase decât acelea care se găsesc între dialectul dacor. și aromân, lipsind din dialectul meglenoromân. Cu toată această inferioritate față de dialectul aromân, tesaurul latin rămas până astăzi, privit în întregime și din punctul de vedere al rolului de element constitutiv, se arată ca unul și acelaș cu elementul latin din celelalte dialecte.
Această identitate nu reese numai din desvoltarea lui normală, în forma sub care ni se înfățișază astăzi, dar chiar și din toate abaterile de la această desvoltare ce se observă peste tot în limba română, față de celelalte limbi surori.
Vom urmări această identitate din punctul de vedere I al lexicului și II al transformărilor lui.
I. Lexicul este acelaș. Cu toate că în bună parte el a fost înlocuit cu cuvinte de origine slavă, totuș formele pentru exprimarea noțiunilor de prima necesitate sunt de origine latină. Printre acestea, observăm că cuvintele referitoare la corpul omenesc au rămas neatinse. Singura formă referitoare la părțile rușinoase (organul genital la femei) de origine slavă este aceeaș care se găsește în toate dialectele. Dintre părțile externe ale corpului omenesc dialectul meglenoromân a pierdut numai cuvintele ficat și fiere înlocuindu‑le prin forme de origine slavă; în colo toate celelalte sunt de origine
