înalții sfetnici, în frunte cu I. P. S. Sa Patriarhul și miniștrii, furați de vraja nouă a unei mistici românești, păreau să adâncească în minte o admirație și o divini-zație.
Dintr’o înaltă intuiție a Cârmuitorului destinelor naționale, răsărise această școală fără ziduri reci, fără catedră, fără note și catalog, fără bănci de imobilizare a svâcnirilor primei copilării, dar și fără de acestea, nu mai puțin o școală.
O școală vie însă, o școală a caracterului, a deprinderilor pare să înceapă dela educator, a cuceririlor pe teren practic și spiritual, a farmecului vieții copilărești, a pregătirii temeinice pentru formarea unui spirit de jertfă închinat Țării și Regelui care o reprezintă.
Au coborît umbrele serii trimise de hăurile munților, au început și stelele să clipească pe cer.
M. S. Regele mai avea de văzut ceremonialul cobo-rîrii Pavilionului Național.
Nu va putea să uite nimeni din cei ce-au avut norocul să fie de față, clipele acelea de pătrunzătoare și sgu-duitoare emoție, când, sub lumina palidă a lunii și candela miriadelor de stele, se săvârșia o adevărată taină a legăturii între Rege, copil și popor, făcând să răsune până departe peste negurile de codri, refrenul cântării sfinte:
„Cu noi este Dumnezeu,
„înțelegeți neamuri și vă plecați,
„Căci cu noi este Dumnezeul
