Aș vrea să știu dacă piatra flexibilă se mai află în căsuța elvețiană, și dacă crinii Maicii Domnului mai cresc în micile răzoare ale grădiniței, odinioară bucuria a nouă frați și surori, dintre cari numai trei mai sunt în viață?
Mama, căreia nu-i prea plăcea găteala, nu făcea mare caz de săptămâna regatelor dela Cowes. Dar noi o socoteam ca nespus de încântătoare, și ne plăcea să fim poftiți pe yachtul regal „Victoria și Albert”, pe care locuiau, în această săptămână, unchiul Bertie și tanti Alix, după câte țiu minte.
Nimic în lume nu-i mai minunat ca un vapor englez. Cuirasat sau yacht, sunt deopotrivă de fermecătoare, și nici un marinar, în toată larga lume, nu poate sta alături de un marinar englez. Toți marinarii sunt bine, dar „Britanicul Blue-Jacket” are într’însul nu știu ce anume care-l deosebește de alții, făcându-l să fie „marinarul englez”.
„Britanicul Blue-Jacket” face parte din amintirile cele mai vii ale copilăriei mele, și va apare într’un chip sau altul, în multe din aceste file.
Cowes era un prea frumos orășel-port, cu străzi înguste, case cu fațade de lemn, și după cât îmi aduc aminte, cu prăvălii încântătoare.
Trebuie să nu uităm, că aceste amintiri sunt de acum vreo patruzeci de ani. Și nu știu deloc, dacă și astăzi Cowes e încă ce era atunci, sau dacă „progresele moderne” i-au schimbat înfățișarea. Una din marile atracțiuni ale drumului spre Cowes, era faptul că trebuia să treci apa pe un pod-plutitor. In timpul
