Această pagină a fost verificată
POVESTEA VIEȚII MELE 427
părăsisem? Zang... Zang... ce mult îmi place sunetul zurgălăilor dela sănii... Ori poate era numai sunetul roților dela tren, scârțâind pe șinele înghețate?...
Simții o mână pe umărul meu; mă întorsei... Nando! Nando avea o inimă duioasă; și’n ochii lui erau lacrimi. Nando mă înțelegea. Nu-și părăsise și el căminul pentru o țară depărtată, care nu era încă a lui?...
