In această împrejurare solemnă ni se dăduseră în castel apartamente oficiale, pe când Nando locuia în casa părinților lui, neîngăduindu-se ca mireasa și mirele să locuiască înainte de nuntă sub acelaș acoperiș. Primirile, la gară, prânzurile de gală, audiențele nenumăratelor persoane și delegații ce veneau să-și prezinte felicitările, ne umpleau tot timpul și ne ajutau să trecem orele pline de turburarea premergătoare a cununiei. Când privesc înapoi, totul în mintea mea îmi pare nedeslușit; revăd diferitele camere, diferitele chipuri și unele grupuri, ce se adunau laolaltă. Nu știu din ce pricină, regele Carol și fratele meu, Alfred, se simțiră foarte atrași unul către altul. Alfred avea o minte lacomă să afle amănunte despre orice și nu era nicidecum sfios față de cei mai în vârstă; afară de aceasta, era, din fire, plăcut și apropiat. Unchiului Carol îi plăcea să povestească despre țara și munca lui; familia auzise prea des poate povestirile lui, însă pentru Alfred erau noi și pline de miez; de aceea Regele și el obișnuiau să stea împreună pe o mică sofa, așezată după moda germană, în dosul unei mese. Ii văd încă limpede pe amândoi, cu capetele apropiate, afundați în nesfârșite convorbiri; bătrânul era adânc mulțumit de agera însuflețire a tânărului pentru chestiunile ce păreau de-o nemaipomenită însemnătate regescului pionier. Ce limpede îmi răsare în față chipul fratelui meu, îndreptat spre rege, vioi, plin de viață...
In alt colț, Albert ne făcea să râdem, pe mine și pe surorile mele, cu vorba lui plină de spirit, lucru care pe Nando îl înveselea, dar îl și jignea puțin, căci el niciodată n’ar
