în costumul cuvenit cu Ordinul Jaretierei la genunchi, ne uitam mereu la picioarele lui ca să vedem dacă se ghicesc ciorapii de lână.
Altă arătare cu mult haz era bătrânul Ioan Kalinderu, în acel costum de gală. Ioan Kalinderu era administratorul domeniilor Coroanei României și primul demnitar al Curții regelui Carol.
Era un gentilom, în care regele Carol avea cea mai mare încredere și care avea să joace un mare rol în tinerele noastre vieți.
El servea din dragoste și neretribuit, și de aceea era tratat cu multă prețuire de către regele lui. Deoarece lui Kalinderu îi plăceau onorurile regale, unchiul totdeauna găsea mijlocul să-l aibă în suita sa, în împrejurările mai de seamă. Cu toate că era neîndoios, un om de ispravă și plin de bune însușiri, Ioan Kalinderu era totuși o făptură, care însuflețea cu o putere neînvinsă, creionul unui caricaturist. Era mic, rotunjor, cu barba tunsă scurt și cu un nas de proporții pronunțat semitice; avea în unul din ochi o sclipire vicleană, care arăta o deșteptăciune din cale afară de ageră. Ioan Kalinderu era credincios, devotat și neobosit la muncă, dar totodată, era deplin încredințat de bunele lui însușiri și acesta îi dădea o înfățișare încrezută și mulțumită de sine, ce era o neîncetată ispită pentru caricaturiști.
Nando simțea pentru el în acea vreme, un ciudat amestec de afectuoasă recunoștință și de sfială oarecum îngrijorată, căci Kalinderu se bucura de ceeace se numește: bunele grații ale regelui. Kalinderu, în pantaloni scurți era în adevăr o arătare de neuitat și trebue să
