spre marea ta neplăcere, un tribunal al familiei.
Se țineau mari adunări în apartamentul verișoarei Xenia. Xenia era fata cea mai mare a împăratului Alexandru III și avea un an mai mult decât mine. Prietena ei cea mai deaproape era Minnie a Greciei, sora mai mică a bietei Alix, pe care tocmai o așezasem în locașul de odihnă.
Având o mare admirație pentru Xenia, sufeream cu greu vădita ei preferință pentru Minnie; afară de aceasta, Minnie era înconjurată de nenumărați frați de toate vârstele. Minnie nu avea frumusețea surorii sale, dar era vioaie, deșteaptă, hazlie, poruncitoare și cam gălăgioasă. Era plină de o voe bună, care te câștiga, însă foarte tăioasă la vorbă.
Cu mulți ani mai târziu, ne împrietenirăm, mai de aproape, dar mi se pare că, în vremea primei noastre tinereți, nu ne puteam suferi; niciuna din noi toate n’avea darul de a înțepa cu vorba ca dânsa, astfel încât ne simțeam față de ea fără putere de împotrivire. Nici nu prea găseam pe gustul nostru pe frații ei, prea cârcotași și prea numeroși. In deosebi George Grecul, Nicky Grecul și Andre Grecul ne pricinuiau multă turburare. Ei, mai ales, ne făceau să ne simțim străine; erau nespus de autoritari și de sgomotosi.
Altă familie, nesfârșit de numeroasă, era acea denumită: „Ies Mishel”. Aceștia erau, de fapt, cu o generație mai în vârstă decât, noi, veri primari cu mama, fiind fiii unchiului ei Mishel. Unchiul Misha, cum îi zicea în familie, era fratele mai mic al bunicului meu împărat, și era un bătrân cât se poate de bun,
care căuta soții pentru numeroșii lui fii;
