mondenă, turbură planurile altor mame de viță regală, cari nu priveau cu ochi buni ieșirea în lume prea timpurie a prințeselor. Și-apoi noi nu prea ne grăbeam să fim mari; nu ne plăcea deloc tovărășia verișoarelor mai în vârstă, cărora nu le venea la socoteală nechemata noastră apariție, când, după părerea lor (foarte îndreptățită), am fi fost mai la locul nostru, în sala de studii. Se pare însă că tinerii prinți erau de altă părere și, înainte să împlinesc șasesprezece ani, au găsit prilej, nu unul, ci mai mulți, să-mi dea a înțelege, că eram cu totul pe placul lor. Nu-i nevoie să le pomenesc numele, dar aceasta fiind povestirea vieții mele, trebue să mărturisesc că inima mi-a fost turburată de către doi pretendenți la mâna mea, purtând amândoi acelaș nume, dar trăind fiecare în două colțuri opuse și depărtate ale Europei. Și așa simții mult sbucium sufletesc, la gândul că sta în puterea mea să-i fac sau fericiți sau nenorociți... Erau tineri și ei și nu vroiam să mâhnesc pe nimeni; inima, însă, e un organ atât de buclucaș!... Și la acea vârstă fragedă, orice întâmplare definitivă pare atât de depărtată! Și-apoi, nu puteai, singură de tot, să iei o hotărâre!... Imi dau seama că acest fel de a vedea lucrurile nu mai e potrivit cu zilele de azi, când tineretul a luat, în mâinile lui, aproape toată cârmuirea vieții, când cei tineri sunt aproape mai înțelepți și desigur mai înaintați decât părinții lor și când cunoștința adevărului e la dânșii deplină. Noi fuseserăm crescute într’un fel de rai al nevinovăției, ferite cu grijă de orice era viața reală; lumea noastră era înșelăciune iar mama se întuneca, dacă cineva îndrăznea să ridice în fața noastră,
