oficierea covârșitoare într’o izbucnire de lumină, însoțită de plăcutul miros al firelor de brad pârlite, toate sunt atât de strâns legate în amintirea mea de sărbătoarea Crăciunului.
Și noi cam sfioși, ținându-ne de mână, înaintam spre acea revărsare de lumină până ajungeam în miezul ei... făcând și noi parte dintr’însa.
Mai târziu grija de a pregăti, de a potrivi, și de a orândui totul, trecu asupra noastră, gustând și noi, generația mai tânără înfrigurarea, fericita uimire a împlinirii; iar în toți anii vieții mele, în depărtata mea țară de adopțiune, m’am străduit ca sărbătorile Crăciunului, rânduite de mine, să semene pe cât se putea, cu cele dela Eastwell și cu cele trăite mai târziu la Malta, căci acele seri de Crăciun au rămas pentru mine deapururi neuitate.
Simt că nu îndrăznesc să mă opresc prea mult aici, unde amintirile îmi sunt învăluite ca în bruma unei minunate vrăji, datorită în mare parte depărtării, și mai ales lumii de basm în care numai copiii știu să trăiască.
Dar ceva din darul copilăriei de a desluși vedenii în alte vedenii, adâncimi în alte adâncimi, taine și închipuiri în zilnica realitate, a rămas în mine în toată calea vieții. Este o binecuvântată însușire, de a înfrumuseța orice, de a face mai atrăgătoare întâmplările și ființele și de a scoate la iveală mai mult lumina decât umbra. Aceasta este atitudinea optimistă,
neînțeleasă întrucâtva pentru pesimiști, sau cel puțin așa mi s’a spus; dar cu toate că fac parte din acei ce văd realitatea
