Pagină:Regina Maria - Povestea vieții mele vol. I.djvu/303

Această pagină nu a fost verificată

ochii altora bunele însușiri și cu cât înaintam pe această cale anevoioasă (ca să nu zic spinoasă, căci cred c’ar fi prea mult), cu atât ne apărea Malta ca o grădină a raiului,

când priveam înapoi, spre încântările ei; un rai din care fuseserăm isgonite pentru totdeauna. Fräulein, în pofida răsvrătirii noastre, rămăsese stăpână asupra garderobei și găsea cu cale, și priincios pentru sentimentele noastre morale, să purtăm haine, cari, pe cât se putea, să nu ne prindă deloc și să fie întocmite cu desăvârșita lipsă de gust germană.

Fräulein, îndată ce simțea care model și stofă ne displăceau mai mult, le alegea pentru noi, cu un fel de bucurie diavolească. Astfel, îmi amintesc și acum de o desgustătoare stofă verde, vărgată cu pătrate galbene, pe care am fost silite s’o purtăm. Totdeauna, am avut groază de stofe vărgate cu pătrate și aceasta era cea mai supărătoare, ce-și poate cineva închipui! Dacă Fräulein își pusese în gând să ne umilească, de bunăseamă, isbutise, căci această nesuferită îmbrăcăminte era în adevăr o pedepsire a deșărtăciunii; și apoi stofa fiind foarte bună și trainică, nu dovedeam s’o învechim! Revolta ne umplea sufletul, ori de câte ori eram nevoite să ne arătăm cu acele rochii; și drept culme, vicleana femee destăinuia mamei, că eram supărate de urâțenia lor. Mama ne necăjea întrebându-ne dacă nu eram încântate de un costum „atât de frumos”, jignire adăogată la necazul nostru.

Aveam voe să mergem la teatru de două ori pe săptămână, mi se pare Joia și Duminica; căci în Germania, nu e ca în Anglia, iar