inovări meșteșugite, îi plăceau florile, parfumate și bătrânești.
Nu mi-o pot închipui fără foarfecile de grădinărit și fără câteva flori în mână. Era neobosită; sculându-se foarte de dimineață, înaintea tuturor, o găseai umblând de colo-colo. Ii plăcea mult să ia masa afară, și’n viața dela Rosenau, o trăsătură deosebită o alcătuiau dejunul, ceaiul dela cinci și masa de seară, servite sub marele arțar, de lângă pajiște. Luam și prânzul afară, când nu era prea cald.
Mama era totdeauna, miezul tuturor lucrurilor; îi plăcea să aibă ceasurile ei de singurătate, deoarece iubea cititul cu aviditate, dar ochiul ei era nelipsit în cârmuirea întregii gospodării. Nu lua însă parte la multe petreceri și îndeletniciri, deoarece îmbătrânise întrucâtva înainte de vreme. Deasemenea se și îngrășase, pentrucă niciodată nu avusese aplecare pentru niciun fel de sporturi; totuși ea era animatoarea, centrul activităților. Nu putea suferi lenevia, ci-i era drag să vadă pe toți din jurul ei, în plină mișcare, bucurându-se de plăcerile altora. Cu toate că era cam tiranică, primea musafiri cum nu se poate mai bine.
Personalitatea ei era stăpânitoare, totdeauna plină de voie bună, cu spirit ager; nimenea mai bine decât ea nu știa să prezideze un ospăț și să învioreze convorbirile. Era de o veselie încântătoare, însă nu îngăduia flecăreala și nu putea să sufere nimic prefăcut. Cei tineri se simțeau cam sfioși în fața ei din pricina vorbelor ei mușcătoare și a întrebărilor repezi. Ochii ei erau pătrunzători și iscusiți, îți dădeai seama că nimic nu scăpa
