Unchiul Ernest avea ciudățeniile lui, pe cari vi le voi povesti mai jos, așa că această Curte era mai puțin severă decât multe alte mici Curți din Germania; totuși, era suverană așa cum erau, în vechile vremuri bune, până și cele mai mici Curți germane.
In Coburg, domnea o simplicitate bătrânească; obiceiurile și datinele erau ale micilor capitale germane, cari au avut mare însemnătate pentru propășirea întregii Germanii. Privind înapoi, pricep astăzi cât era de senină viața acolo și cât de fericită ar fi fost, fără înrâurirea celor două ființe, care (poate fără să știe) tulburară mult din armonia ei. Doctorul și Fräulein câștigaseră deplina încredere a mamei. Vorba lor ajunsese lege; pentru orice lucru se cerea părerea lor, toate insinuările lor erau luate în seamă, ironiile și dojenile lor primite fără împotrivire. Dr. X. era un om cât se poate de deștept și câștigase favoarea mamei, prin neasemănata lui erudiție.
Mama, bucurându-se de o cultură foarte întinsă și fiind mare cunoscătoare a multor literaturi, găsea în acest om iscusit, un belșug de înțelepciune și de învățătură. Avea însă cultura germană, în înțelesul ei cel mai rău: era îndrăzneț, dominator, vroia să poruncească tuturor, lua în batjocură orice era bun, își impunea voința ca o lege, era neîngăduitor, tiranic și, culme, ura tot ce era britanic; aceasta fu prilejul de vrajbă în viața noastră.
Scopul lui era să smulgă din inimile noastre iubirea pentru Anglia și să ne preschimbe în Germane. Noi ne împotriveam din răsputeri, și-i înfruntam voința cu a noastră, plină de minunata vitejie a copiilor, când se
