Lunile de iarnă, mai ales, le petreceam acolo. Cred că adesea era frig și umed, dar pentru mine amintirea acelui timp e de o desăvârșită frumusețe. Sunt imagini și senzații, cari au rămas întipărite în mintea mea, în mod deosebit. Le voi purta cu mine până la sfârșitul vieții, laolaltă cu toate amintirile cari îmi sunt scumpe.
Unele miresme sunt legate în mod special de Eastwell. Oricât ași înainta în vârstă, mirosul de frunze veștede și umede, va deștepta în fața ochilor mei imaginea bătrânului cămin englez, cu fiecare pom plantat la distanța cuvenită de vecinul său, ca să se poată desvolta în nestânjenită frumusețe; fiecare părând un uriaș, la poalele căruia, noi copiii, ne târâm picioarele prin foile uscate și adulmecam mirosul pătrunzător, care ne umplea de bucurie, în timp ce fâșii de ceață, ca fumul, se jucau printre ramuri, deasupra capului nostru.
Acest miros de foi de toamnă, oriunde ași fi, îmi redeșteaptă totdeauna imaginea parcului dela Eastwell și cărările din pădure, călcate odinioară de pașii noștri de copii. Iar în grădina de zarzavat, era acel parfum al foilor de toporași, amestecat cu izul muced al cartofilor și al sacilor vechi, păstrați în șopronul de alături, și ceva mai încolo mirosul amărui al înaltelor garduri vii de dafin, prin cari aveam obiceiul să ne strecurăm și cari ni se păreau o întunecată și misterioasă trecătoare spre locașurile visurilor, la cari trebuia odată și odată să ajungem.
Oh! Dar imensul cedru, pe pajiștea din fața casei, cu ramurile cele de jos măturând pământul și sub cari ne furișam!
