Prin mijlocirea tălmaciului, mulțumii Majestății Sale, pentru bănătatea și găzduirea sa și îi prezentai felicitări. E un om mic și neînsemnat, cu înfățișare de evreu și cu un nas lung, cumplit de urât.
In acea seară, a fost o luminăție deosebit de frumoasă. Am prânzit la ambasadă, la Therapia, la vreo 10 km departe de Bosfor, un prânz grozav de lung, urmat de o mare recepție a tot ce e mai frumos și mai la modă în Constantinopol. La modă în adevăr, dar frumos, nu prea. Doamna Nelidoff, soția ambasadorului Rusiei, e spăimântător de urâtă. Mi se pare chiar, că e una din cele mai urâte femei, ce am văzut vreodată.
Sâmbătă era vorba să ni se ofere o petrecere în grădină, la care Ducele trebuia să facă onorurile, și apoi încă un prânz de gală, în palatul Sultanului, dar din fericire pentru noi (dar nu pentru el, bietul om) îi veni în gând unui văr al Sultanului, să moară tocmai atunci — și astfel scăparăm.
Am vizitat Tezaurul, care e ceva minunat și conține niște juvaere nemaipomenite, însă ca orice lucru turcesc, e foarte rău orânduit și așa de puțin luminat, încât abia e cu putință să vezi ceva.
Am fost și la palatul Dolma Bazce, unde se află săli nespus de frumoase. Este una în mijloc, numită „Sala Tronului” care e o adevărată minune.
Săptămâna viitoare, e așteptat marele duce Sergiu cu marea ducesă, precum și marele duce Paul; și ei vor locui în acest palat. E nespus de frumos și toată partea de afară e de marmură.
