judeca, în sala de studii, într’un fel foarte puțin potrivit cu principiile de iubire creștină ce căuta să ni le insufle.
De fapt, avea urâcioasa pornire de a ne învenina mintea împotriva marei prietene a mamei, zugrăvind-o în ochii noștri ca pe o ființă hrăpăreață, lacomă de dărniciile mamei și care întrebuința spre rău bunătatea ei.
Sunt sigură că părerea ei era foarte nedreaptă despre acea ființă, plină de vioiciune și de haz, totuși Mademoiselle isbuti să sădească în inimile noastre, sămânța neîncrederii.
- ) Franțuzește în text.
Lady Mary avea un soț, om de ispravă, dar foarte plicticos și cam surd, pe care de obiceiu îl lăsa acasă, și trei fetițe drăguțe: Mab, Elsie și Ema, una de fiecare dintre noi și aproape întocmai de vârsta noastră.
Mab era o adevărată frumusețe. Elsie slabă și deșirată cu ochi negri, exagerat de mari. Ena o copilită grăsulie, bălaie, cu ochi albaștri și cam adormită.
Lady Mary, precum și fetele ei, aveau ciudățenia de a nu pronunța litera „r” și de a o înlocui prin „w” sau „v”. Toate lucrurile erau foavte fvumoase, sau foavte vidicole”.
Fetițele Lady-ei Mary fură poftite să stea o iarnă la St. Antonio. Ce mai petrecere pe noi!
Prietenele noastre, mai șubrede decât noi, - care eram voinice ca adevărați copii ai naturei, — iubeau totuși ca orice copil englez, sportul, viața în aer liber, și jocurile ne erau svăpăiate și nebunatece.
Mie și lui Ducky ne plăcea la nebunie să ne suim în copaci. Niciunul nu ni se părea
