orice cal ni se aducea, dar după câteva încercări greșite, Robert, vizitiul, găsi un roib încântător plin de foc, care de atunci înainte rămase în deplina mea stăpânire.
Avea coama și coada albe ca laptele, ochiul răutăcios, iar picioarele cu toate că erau subțiri ca fusul, aveau tăria fierului. Uneori era cam îndrăcit, fiind armăsar, dar îl iubeam cu o dragoste geloasă și-l botezasem Rubin.
Viața la Malta era încântătoare, dar Malta cu Rubin, fu un adevărat rai. Rubin însemna pentru mine culmea desfătărilor insulei binecuvântate.
Ducky, după ce avusese un sur numit Sutart și apoi un roib auriu numit Scout, foarte frumos dar nesigur, primi un murg minunat, căruia îi puse numele de „Viteazul”.
Rubin și Tearless ajunseră adevăratul miez al vieții noastre. Dragostea noastră pentru dânșii, era un adevărat extaz, care nemulțumea însă pe cei ce socoteau că patima noastră întrecea marginile. Cu greu ne putea ținea cineva departe de grajduri, ba adesea, ne găseau pline până la coate de tărâțe, ajutând băeților dela grajd să amestece cu apă deliciosul terci pentru favoriții noștri.
Groomul care ne însoțea în toate explorările, purta numele vesel de Hobbs, ceeace se potrivea de minune cu fața lui rotundă și îmbujorată. Hobbs zâmbea întotdeauna, niciodată nu ne strica cheful și nu se supăra de nebuniile noastre.
Părerile ce le aveam despre călărie nu respectau nici o regulă. Nu cunoșteam câtuși de puțin ce e frica și pasul nostru cel mai obișnuit era galopul, oricare ar fi fost starea drumurilor.
