noi printr’un grilaj de fier negru, înalt de vreo douăzeci și cinci centimetri.
Nu era nicio plăcere în Green Park, decât aceea de a te plimba pe alei; nicio ființă interesantă n’a străbătut vreodată cărările lui bătute, nimic nu se întâmpla vreodată și nimic nu era de văzut în acest loc de apăsătoare plictiseală, decât o singură dată când printr’un noroc neașteptat, am cules de jos un mic idol de bronz de câțiva centimetri.
Aceasta a fost o minunată descoperire și e singura amintire plăcută ce am păstrat despre anostul Green Park. Micul idol fără nicio valoare, l-am păstrat până în ziua de azi. Mă întreb cine îl va fi pierdut acolo?
Dincolo de temutele hotare ale nesuferitului parc, aproape față în față cu intrarea palatului Buckingham, se afla omul cu baloane. Pentru noi înfățișa o neîncetată nădejde!
In zilele când Mademoiselle era în toane bune, descoperea în buzunarele ei câțiva gologani, și atunci pășeam spre casă biruitoare, cu baloane de diferite culori în mână; o mică procesiune de copii fericiți încoronați cu globuri colorate. Dar aceste zile erau rare, de obiceiu, Mademoiselle avea buzunarele tot atât de lipsite de gologani, cum era și inima ei lipsită de milă pentru plictiseala noastră.
Ce bucurie de necrezut ne dădeau aceste baloane! Mie îmi plăceau mai mult cele trandafirii. Mai plutea și un miros rău, însă încântător în jurul lor, așa de ispititor încât mereu ne frecam nasul de globurile pline de aer.
Și ce ciudat de calde erau când le atingeai! Iar când frecai cu degetul suprafața lor
