Nu știu cum vor impresiona pe citititori aceste versuri, dar ele îmi aduc aminte că unul dintre cei mai mari patrioți și poeți români, Dimitrie Bolintineanu, a murit într'un spital; că dulcele și tristul Eminescu a murit într'un ospiciu de nebuni; că „palidul Gilber” a murit de foame; și că astă-zi, în Franța, Paul Verlaine, — despre care un eminent critic francez zice: „c'est un barbare, un sauvage, un efant... Seulement cet enfant a une musique dans l'âme”; — trăiește, solitar și sărac, în camera unui spital.
Am ales aceste două exemple din Decepțiile D-lui Stoenescu pentru a arăta farmecul și puterea lor sugestivă. Multe din ele ar fi putut să lipsească din volum. Ele nu exprimă nimic și au un fond banal. Așa, într'una din aceste decepții, poetul ne spune că vrând să desmierde părul unei femei s'a pomenit cu el în mână: era o perucă. Aceasta poate să fie o decepție, dar cel mult o decepție de... coifeur!
Știu că în om și în viață este o mare
