mea, obiectivismul absolut este un non-sens, o minciună, o absurditate. Este știut că un artist are temperamentul său propriu care, în mod fatal, dă tonul principal al producerilor sale. Resfrângerea acestui temperament înlătură decî ori-ce obiectivism absolut. Aceasta se poate susține vorbind mai ales de poezia lirică.
Un poet subiectiv ne vorbește despre simțirile și cugetările lui. Dar aceste simțiri și cugetări nu aparțin numai lui. In ele există un element psihic și social de un caracter mai general, în afară de partea lor intimă care e de aproape legată cu eul poetului. Toți iubim, urâm, suferim, plângem, visăm, filosofăm, rîdem etc. dar numai unul singur concretizează, sub o formă artistică, cele mai adânci înțelesuri, culori și armonii ale acestor simțiminte și cugetări omenești. Acela este poetul.
In temperamentul și natura poetului este o urnă unde se păstrează simțirea și cugetarea în tot ce are mai profund mai delicat, mai fin, mai esențial. In simțirile și cugetările poetului este ceva
