o lucrare literară, veți auzi o discuție falșe, neînțeleasă și une-orî ridiculă. Și afară de aceasta, în cele mai dese cazuri, gustul nu relevează de cât o impresie ușoară, nehotărîtă, dar plăcută: un fel de amuzare a spiritului.
Dacă însă gustul ar române o simplă plăcere personala, lucrul s'ar mărgini la o chestie de puțină însemnătate. Se observă însă că nu rare-ori gustul începe a lua proporțiunile unei judecăți critice. A judeca operile literare numai prin gust, este a face critică greșită și cu totul părtinitoare. Un gust ales, un gust larg, este semnul distins al unui temperament de critic, considerat ca partea intuitivă a criticei. Gustul însă trebuie a fi tot-d'auna complectat prin partea științifică a criticei.
Aceste reflexiuni întocmea tema unei discuțiuni într'un cerc de tineri, unde se citise de curând poeziile franceze ale D-lui Alexandru A. Sturza, intitulate: „Les facettes”. Tînărul autor face parte dintre cei trei-patru poeți români cari scriu în limba franceză. De ce scriu în
