Da: versurile acestea sunt pentru mulțime; ele țipă ca o trâmbiță de rezvrătire, ele pot să înflăcăreze mințile proletarilor, ele seamănă ca un marș de entusiasm, sunând subt aripa fâlfăitoare a unui stindard roșiu. Citite însă într'o cameră liniștită, ele te plictisesc ca o ploaie măruntă și monotonă de toamnă.
Dacă D. Mille ar fi avut un talent puternic, un temperament original de artist, ar fi putut creea din acest material socialistic opere remarcabile. I-a lipsit însă toate facultățile care constituiesc personalitate unui adevărat poet. Fără cugetare protundă, fără sensibilitate, fără imaginațiune, un artist nu poate ajunge să fie de cât, cel mult, un muncitor fecund și pasabil, dar nu o figură ilustră care să rămâie. Sunt mulți uvrieri de aceștia în literatura noastră, a căror muncă zadarnică, în Franța, le-ar aduce cel puțin un câștig material, dar la noi nu fac de cât să strice și să desgusteze spiritul publicului.
D. Mille a țintit să facă din poezie un mijloc pentru popularizarea idelului
