și a doua zi, doi prietini întâlnindu-se pe stradă, își zic: „Salutare onorabile”! Rîsul îl apucă din nou. Și un moment de veselie pe stradă aduce poate un noroc, o dispoziție de spirit fericită.
Săracul, dacă e sănătos, rîde. Țăranul intră în cârciumă ca să rîdă. Puțin tutun, un pahar de rachiu și chieful se întinde. Unul spune o întâmplare caraghioasă, aduce vorba de pățania unui flăcău și a unei fete, —și rîsul se revarsă în cascade, în valuri.
„Un om care rîde mult” ți se spune despre cutare, și înțelegi numai de cât că acel om are sănătate. Bolnavii suferă, în primul rînd, că numai pot să rîdă.
In iubire, rîsul este cea mai sinceră manifestare a fericirei. Doi amanți când se întâlnesc își surîd. Surîsul e copilul rîsulul.
Bărbatul înșelat are tot-d'auna în urechi rîsul femeii sale, care se topește de voluptate în brațele seducătorului. Tot-d'auna rîdem cu cei care ne iubim.
