bine-făcători al omenirei. Poeții cari rîd, moralizează. Rîsul lui Cervantes, rîsul lui Moliere, au adus reforme în caracterele și moravurile unor epoci. Don-Chișot a tămăduit pe mulți halucinați. Rîsul lui Voltaire a ilustrat un secol.
Unul dintre scriitorii moderni cei mai regretați, mai plânși la moarte, a fost Labiche, care n'a știut în toată viața lui de cât să rîdă. Teatrul lui Labiche a înveselit, a emoționat, — va înveseli, va emoționa, generațiuni nenumărate de spectatori. Labiche ne face să uităm lacrimile!
Cugetați puțin la însemnata reputație și simpatie de care se bucură mult admiratul nostru Carageali. Rîsul lui este o anchetă socială, un document omenesc. Rîsul acestui satiric ne-a pus în lumină unele din cele mal ridicule obiceiuri și tipuri din societatea noastră. Scrisoarea pierdută, Noaptea furtunoasă, produc hohote omerice. Ieșim din teatru mulțumiți, și par'că mai buni. „Onorabile!” al politicianilor din Scrisoarea pierdută trece în gura spectatorilor;
