care nu cunoaște nici o limbă străină, găsește prilejul, citind traducerile lui Spartali, să facă cunoștință cu diferiți autori străini, cari îi erau cu desăvîrșire necunoscuți.
Spartali traduce tot-d'a-una în proză, pe care știe s'o ferească de neologisme, și adese-ori s'o coloreze și să 'i dea înmlădieri armonioase, cari uimesc și plac.
Sărutările cred că se vor citi. Ele vor aminti, multora, farmecul suvenirilor pe jumătate stinse; ele vor ocaziona reflexe intime, dorințe tinere, cari n'așteaptă de cât o schinteie pentru ca să s'aprindă.
Pentru că, această atingere de buze pe care o numim sărutare, este unul din cel mai dulce și mai omenesc farmec al vieții. Cine nu păstrează, într'un colț tainic al inimei, amintirea sărutărilor unei mume, unei surori, unui frate, unui prietin, sau, — mal ales! — ale unei iubite. Și să nu me credeți paradoxal, dacă vă voiu încredința, că sărutările, în educațiunea copiilor, au o puternică înrîurire bine-făcătoare. Lamartine,
