Titlurile frumoase ale cărților cred că impresionează în mod plăcut. Un titlu este un nume și un nume, adese-ori spune mult. Sărutările, în număr de nouă-spre-zece, sunt un șir de poeme mici ale unui poet, care pare că întrunește în temperamentul său, lirismul voluptos al anticei Sapho, amestecat cu sensibilitatea feminină și delicată a unui erotic modern. Poetul ne cântă plăcerile nesățioase ale sărutărilor de iubire. Iar cum lucrurile prea dulci nu se gustă de cât în doze mici, el nu ne-a cântat de cât nouă-spre-zece sărutări. Poetul a fost prudent, — o calitate care lipsește, adese-ori, poeților.
Spartali le-a tradus într'o limbă românească plăcută și destul de corectă. Trebuie luat în seamă meritul modest dar lăudabil al colegului meu, care n'a rămas și cred că nu va rămâne, în toată viața lui, de cât un traducător. Sunt însă traducători și traducători. Spartali aparține celor cari au o cultură literară, multă cunoștință a limbei din care și în care traduce, și mal ales, un gust
