noastre; popor, care are doine uimitor de frumoase și versuri ce pot străluci printre cele mai admirabile literaturi populare din Europa. Și ilustrul român a iubit poporul mai ales pentru inima lui voioasă, largă și sensibilă, — o inimă care a rămas tot-d'auna umanitară, veselă, leală, chiar dupe atâta amar de umilință, de durere, de răbdare.
Cei care 'i-au citit discursurile sale politice, unele schițe literare, publicate în anii tinereței, au fost impresionați, în primul rînd, de eleganța și înmlădierea fină a spiritului său, de gingășia și emoțiunea simțirei ce tresaltă în frazele lui, uneori de o întocmire artistică. Cogălniceanu aproape nici o-dată nu este rece, monoton sau afectat. Ironia lui se înfățișează subt o formă simpatică, observațiunile și verva lui de polemist convinge, umorul său farmecă; iar când era vorba să rostească o cuventare într'o chestiune care privea de aproape patria lui, parlamentul 'l-a văzut adese-ori emoționat până la lacrimi.
Patria! era un cuvînt mare și sfînt
