Ștefan cel Mare, Mircea și Solii, Daniel Sihastru, și altele încă, sunt adevărate capete de operă.
Aceleași judecăți se pot face și asupra celor două poeme patriotice ale lui Alexandri.
In Peneș Curcanul este o strofă nespus de mișcătoare în simplitatea ei:
Copii, aduceți un urcior
De apă de subt stâncă,
Să sting pojarul meu de dor
Și jalea mea adâncă....
Ah! ochii'mi sunt plini de schintei
Și mult cumplit mă doare,
Când mă gândesc la frații mei
Cu toți pieriți în floare!
Acești poeți patriotici sunt excepționali. Afară de aceasta, Bolintineanu și Alexandri au trăit într'o epocă deosebită de a noastră. Atunci patriotismul, entusiasmul erau ca un element chimic în aierul ce se respira subt cerul României. Patria noastră urmărea un vis, se trezea subt înfiorările renașterei naționale. Și era natural ca Bolintineanu să profetizeze că
Viitor de aur țara noastră are;
