cu aspirațiunile sale, cu vecinicul său «mâine»?
L'avenir fait pour moi tout le prix de la vie.
Ce vor zice pesimiștii? Ei cari sau se afundă în poetizările false ale trecutului, — ca Eminescu; sau nu văd nici un mijloc de scăpare, ridică din umeri și rostesc cuvintele «să desprețuim viața», — ca Leopardi; — sau azvîrle țipete de revoltă unei Dumnezeiri fictive, — ca M-me Ackermann, — sau visează la distrugerea totală a omenirei, — ca Hartmann. Ce vor zice ei, citind acest vers simplu, dar bărbătesc și sincer?
Le bonheur le plus doux est celui qu'on espère.
Guyau nu e un pesimist. Natura cu frumusețea ei eternă și nepăsătoare îl împresionează și îl atrage; zărind un uvrier onest și muncitor, după o zi de oboseală, rezemându-și capul de sânul unei femei bună și dulce, cugetă la fericirile și bucuriile ce le poate gusta omul din iubire. Rar o cugetare neagră, sau un reflex palid de scepticism îi întunecă mintea. Poezia lui întreagă
