ale vieței, — unii uitați, alții morții! Banca mea vechie!.... Proverbialele mele absințe la limba lui Sophocle! Cum vedeți, de la început m’am împrietenit cu opera didactică a D-lui Lazăr Șăineanu, care poartă ca titlu: Autorii români moderni.
Operile didactice însă nu se judecă cu inima, vor zice unii. Poate că se înșeală, și cu atât mai mult cred ast-fel cu cât în toată lucrarea D-lui Șăineanu este o atmosferă intelectuală aleasă, o familie de scriitori cari au scris cu multă inimă. Și de ce să nu cred că însu-și autorul, în culegerea de modele din autorii români, nu s’a călăuzit de unele sensibilități și gusturi ale inimei cari conduc adese-ori, în fondul unei produceri literare sau artistice, mai just de cât spiritul? Cu toate acestea o analiză rece și dreaptă se impune prin însăși importanța, în sine, a unei lucrări de asemenea natură.
Cartea aceasta are caracterul unei antologii românești. încercări de felul acesta s’au mai făcut, dar tot-d’auna fără
