când ar fi putut să culeagă subiectele de pe drumuri. Ce păcat !
Să nu uităm însă că Bolintineanu nu e de cât un poet și vederile noastre cată să le ațintim numai asupra versurilor sale. Poeziile toate se coprind în douǎ mari volume, admirabil editate de Socec et Comp.
Genul poeziilor lui Bolintineanu nu este unul si același. El este când liric, când epic, când pastoral și chiar satiric, cum sunt: «Eumenidele» și «Bolintiniadele». Dar în nici o parte, poetul n'a fost mai searbăd ca în satiră. Și foarte nemerit, D. Lupu Antonescu, compară satira subt condeiul lui Bolintineanu, ca un cuțit tăios în mâinile unui copil.
Poeziile pastorale poartă titlu de «Macedonele». In aceste ușoare bucăți, sunt descrise mal mult viața păstorilor, luptele lor pentru frumoasele păstorițe, dulcea tovăroșie dintre oi și ciobani, în sfârșit, pădurile, câmpurile și livezile cu idilele lor tainice și uimitoare. O profusiune de imaginație! Poetul ne arată
