naționale, una din marele triumfuri, pe cari rari poeți le-au avut la începutul aparițiunei lor.
Cam în acest cadru mi se înfățișează în minte chipul ilustru al poetului, despre care nu mă înarmez să vorbesc nici cu erudițiunea unui istoric, nici cu adâncimile analizei unui critic; ci cu simplul, cu familiarul meu mod de a judeca, de a simți, dinaintea unei opere literare. In vremile din urmă, s'au produs numeroase articole relative la scrierile și viața sea și s'a făcut puțin zgomot prin presa zilnică asupra unui monument înălțat de curând, prin subscripții publice, pe solitarul său mormânt din satul Bolitin. Pe cât îmi aduc aminte, d. Lupu Antonescu a scris în foiletoanele răposatului „Binele Public” un admirabil articol, cu prilejul desvăluirei bustului poetului, pe scena Theatrulul Național din București. Acea seară fu o neuitată și impresionabilă sărbătoare pentru toți adoratorii marelui poet. Mai anii trecuți, D. Anghel Demetrescu, începuse în paginile „Revistei Literare”
