E femeie, și cu toate acestea îți va spune, cu un accent de mândrie înaltă: „Ce? inima mea, care o simt că bate, fiind o inimă de femeie, este mai puțin o inimă omenească?”.
Nota filosofică ce reiese din versurile sale este pesimismul. Unii din criticii francezi au văzut cauza acestui pesimism în influența ce operile filosofului german Schopenhauer o avusese asupra ei.
Dar pe cât se pare, această afirmațiune nu stă pe o demonstrație tocmai pozitivă, căci poeta, încă din cel mai tineri ani ai vîrstei, simțea o înclinare naturală către această fatală pornire a sufletului. Iată o strofă dintr'o poezie: Omul, care datează din 1830, când ea n'avea de cât șeapte-spre-zece ani:
Misérable grain de poussiére
Que le néant a rejeté,
Ta vie est un jour sur la terre,
Tu n'est rien dans l'immensité.
Pesimismul d-nei Ackermann, cu toate acestea, este un pesimism activ, dacă se poate zice ast-fel. In adevăr, pentru lămurirea
