ce constă în aflarea și demonstrarea causelor psihice și sociale cari i-au dat naștere. Aceasta face să vedem în D. Gherea mal mult un critic social și psihologic, și foarte puțin estetic. D. Gherea, spre exemplu, ne va lămuri într'un mod admirabil un roman sau o piesă de teatru: ce idei sociale și ce simțiminte o însuflețesc; ne va încredința apoi despre puterea ei morală, dar ne va vorbi puțin întru cât privește valoarea pur estetică.
In alte două capitole găsim două profile ilustre din literatura rusească (Turghenef și Dostoevschy). Intr'un cadru restrîns, dar luminos, criticul explică operile lor literare din punct de vedere social și psihologic. Peste aceste profile, D. Gherea a resfrînt o simpatie personală, ca o lumină caldă și blândă de soare.
Aceasta arată sensibilitatea criticului, sensibilitate fină și adânc vibrătoare, dupe cum se remarcă adese-ori la critici și filosofi celebri ca Taine, Renan, Lemaitre și alții.
