țifice, ce constă în aflarea și demonstrarea causelor psihice și sociale cari ĭ-aŭ dat naștere. Aceasta face să vedem în D. Gherea maĭ mult un critic social și psihologic, și foarte puțin estetic. D. Gherea, spre exemplu, ne va lămuri într’un mod admirabil un roman saŭ o piesă de teatru: ce ideĭ sociale și ce simțiminte o însuflețesc; ne va încredința apoĭ despre puterea eĭ morală, dar ne va vorbi puțin întru cât privește valoarea pur estetică.
In alte douĕ capitole găsim douĕ profile ilustre din literatura rusească (Turghenef și Dostoevschy). Intr’un cadru restrîns, dar luminos, criticul explică operile lor literare din punct de vedere social și psihologic. Peste aceste profile, D. Gherea a resfrînt o simpatie personală, ca o lumină caldă și blândă de soare.
Aceasta arată sensibilitatea criticuluĭ, sensibilitate fină și adânc vibrătoare, dupe cum se remarcă adese-orĭ la criticĭ și filosofĭ celebri ca Taine, Renan, Lemaitre și alțiĭ.
