Această pagină nu a fost verificată
«Ce m'așĭ face eŭ pe lume? — nu sĕ poate ca să moară
«Prea-ĭ frumoasă, prea mi-ĭ dragă, prea pustiŭ așĭ
[răminea»!
Să nu-ĭ tulbure odihna lacrimile-șĭ stăpînea;
Ea să-l mîngîe îngînă cu graĭ slab cîte odată:
«Nu-ĭ așa c'om fi, iubite, fericițĭ o vieață toată?
«Sînt maĭ bine; o să-mĭ treacă ; ce staĭ trist? — mie-o să-mĭ
[treacă...».
Pe mormîntul încă proaspăt înflorite-s lăcrămioare;
Împrejur singurătate și tăcere și uĭtare.
