Această pagină nu a fost verificată
Către-asfinţit, de-o vreme, pe-aceleaşĭ căĭ mĕ'ndrum:
Rămîne 'n urmă satul albit în norĭ de fum,
Rămîn cernite 'n umbră şi 'n somnul dulceĭ liniştĭ
Imaşurĭ ruginite şi pete largĭ de miriştĭ.
Trec lunca de răchită, las drumul — şi m'abat
Pe sub umbrar de ramurĭ în codru 'ntunecat.
Cu cît mĕ urc lumina prin crengĭ maĭ viŭ încape:
Pe vîrfu 'nalt cît soare-ĭ... Simt cerul că-ĭ aproape; —
Un pas — şi-s în poiană; pădurea să pravale
Maĭ neagră, tot maĭ neagră, cărbune-ĭ păn' devale —
