Pagină:Poesii (1888-1894).djvu/41

Liniște

Liniște, singurătate; peste codri luna moartă
Prin pustietățĭ albastre fața-ĭ palidă îșĭ poartă
Răsfirînd pe văĭ, pe dealurĭ, pe cîmpiĭ stînsa-ĭ lumină.
Nicĭ-un freamăt... frunza 'n luncă tremurînd nu maĭ
                    [suspină;
Apa nu-șĭ maĭ bate valul de bătrîne stîncĭ pustiĭ;
Codru-ĭ mut, lacul adoarme, pace-adîncă pe cîmpiĭ...

Luna scapătă sub dealurĭ, munțiĭ tac, înmărmurită
Este firea; cît de neagră-ĭ noaptea 'n umbră adormită!