Această pagină nu a fost verificată
Dar umbra săreĭ crește, sĕ 'ntunecă maĭ tare —
Și pomĭ și streșinĭ, toate, par cufundate 'n mare
Că nopțile pe toate le 'neacă la un loc;
Rămîne doar în zare o geană ca de foc...
Jaratecul la vetre s'a stîns pe nesimțite
Șĭ-auzĭ mișcare numaĭ în staulul de vite.
Pe prispă dorm săteniĭ și rar pe la 'nserat
Clipesc la geamurĭ roșiĭ opaițele în sat.
De-asupra tuturora-ĭ o liniște adîncă
Și doar pe la portițe în taină mai vezĭ încă
Flăcăĭ și cu fecioare: tiptil-tiptil s'adună[1]
De-șĭ prind în vorbe dorul, îșĭ spun de cîte'n lună.
Târziŭ, cînd totul pare în dulce somn și'n pace,
Cîțĭ ochĭ nu-s arșĭ de lacrimĭ în casele sărace...
Cătunul trist sĕ 'ntinde cernit de noapte-acum...
A mort șĭ-a sărăcie un cîne urlă 'n drum.
- ↑ erată, pag. 146 (ws)
